Litiaza renala

Litiaza renala se caracterizeaza prin prezenta calculilor la nivelul rinichilor sau a intregului aparat urinar. Calculii renali sunt constituiti in general din acid uric si fosfat de calciu. Rinichii filtreaza produsele reziduale din sange si le pun laolalta cu urina pe care ei o produc. Atuncii cand reziduurile nu se dizolva complet in urina se produc cristale si pietre. O piatra se formeaza in rinichi atunci cand exista un dezechilibru intre anumiti compusi ai urinei - substante chimice cum ar fi calciu , oxalati si fosfati - care stimuleaza cristalizarea si altele care o inhiba.

Calculii renali (numiti in mod obisnuit “pietre la rinichi"), sunt rezultatul cristalizarii sarurilor prezente in urina. Se pot forma in rinichi, in uretera (canalul ce leaga rinichiul de vezica urinara), in vezica sau in ureter (canalul ce leaga vezica de meatul urinar). In 90% din cazuri, calculii au marimea unui fir de nisip, fiind eliminati cu usurinta de catre sistemul urinar si nu antreneaza de regula niciun simptom. Totusi, daca sunt mai mari, de exemplu de marimea unui bob de mazare sau a unei mingi, calculii provoaca dureri intense (colica nefretica).

Calculii contin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu si uneori fosfat amoniaco-magnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar in legatura cu o infectie urinara. Uneori contin acid uric, cistina (rar) sau o alta substanta medicamentoasa. Calculii renali pot fi eliminati spontan pe cai naturale, cu conditia ca diametrul lor sa nu depaseasca 8 -10 mm.
 
- Calculii pe baza de calciu – Acest prim grup, care reprezinta 75% – 85% din cazurile de calculi renali, inglobeaza calculii de oxalat de calciu (cei mai frecventi), fosfat de calciu sau dintr-un amestec al acestor doua saruri. Mai multi factori contribuie la cresterea concentratiei de calciu in urina. Printre acestia se numara deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente (hormonii tiroidieni, diureticele) si unele boli (cancer, boli renale, hiperparatiroidism). Cresterea concentratiei de oxalati in urina se datoreaza unei alimentatii bogate in aceasta substanta sau unor factori genetici.
- Calculii de struvita – aceasta categorie reprezinta 10% -15% din cazurile de calculi renali. Sunt compusi din magneziu si din amoniac si sunt asociati cu infectiile bacteriene cronice ale cailor urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc cantitatea de amoniac din urina, un factor favorabil formarii cristalelor de struvita. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, acesti sunt mai frecventi la femei decat la barbati. Deseori, se dezvolta la persoane care utilizeaza catetere urinare o perioada indelungata de timp.
- Calculii de acid uric – reprezinta 5 - 8% din cazurile de calculi renali. Asa cum indica numele lor, ei se formeaza datorita unei concentratii anormal de crescute de acid uric din urina. Acidul uric este un produs al metabolismulu proteinelor. O dieta bogata in proteine poate antrena un exces de acid uric in urina. Pacientii cu guta sau cei care efectueaza chimioterapie sunt predispusi la aparitia acestui tip de calculi renali.
- Calculii de cistina – aceasta forma rara afecteaza mai putin de 1% din pacienti. Calculii sunt compusi din cistina, un aminoacid. In toate cazurile, formarea lor se datoreaza cistinuriei (excretia unei cantitati excesive de cistina prin rinichi).

De obicei barbatii sufera de aceasta afectiune dar in ultimii 10 ani numarul femeilor cu pietre la rinichi (calculi urinari) a crescut, schimband chiar proportia. Pietrele se formeaza mai ales intre 20 - 40 de ani. Daca o persoana are o piatra la rinichi exista o posibilitatea de 50% sa mai faca inca una. Nu se cunoaste cu precizie care este mecanismul producerii pietrelor la rinichi. Desi se pare ca boala este ereditara nu se stie daca este implicat factorul psihologic sau doar se mostenesc aceleasi deprinderi de dieta care duc la formarea pietrelor. Unii cercetatori sugereaza ca este importanta compozitia minerala a apei de baut desi nu se stie daca cea care produce pietrele este apa dura (cu un continut in exces de sulfat de calciu) sau cea cu exces de carbonat de sodiu.

Consumul de alcool poate juca si el un rol in formarea pietrelor la rinichi, mai ales la bautorii care sufera de guta - o inflamare dureroasa a incheieturilor rezultata dintr-un dezechilibru in metabolizarea acidului uric.

Cercetatorii au cazut de acord ca doar alimentatia nu determina formarea pietrelor; totusi dieta joaca un rol important in stabilirea dimensiunii pietrelor mai ales la pacientii predispusi. O dieta bogata in sare, grasimi, carne, zahar si saraca in fibre , proteine vegetale si carbohidrati nerafinati mareste riscul de formare a pietrelor la rinichi. Pietrele se pot forma de mai multe ori la pacientii care consuma multa carne si care sunt sensibili la anumite substante chimice din proteina animala.

Dozele mari de vitamina C ( mai mult de 500 mg pe zi) pot determina o crestere a nivelului de oxalati in urina ( hiperoxaluria ) si pot mari riscul de producere a pietrelor. Oxalatii se gasesc in fructe de padure, legume (fasole verde, sfecla, spanac, rosii, suc de fructe), nuci, ciocolata si ceai. Cei care sunt predispusi la pietre la rinichi (calculi urinari) vor trebui sa-si limiteze consumul de fructe de padure, care contin o cantitate moderata de oxalati.

O serie de afectiuni pot determina formarea pietrelor la rinichi:
- Guta: pacientii suferinzi de guta au o cantitate de acid uric mai mare in urina si astfel se pot forma pietre din acid uric;
- Hipercalciuria: (concentratie mare de calciu in urina) – predispozitie familiala – duce la formarea de pietre la mai mult de jumatate din cazuri. In acest caz se absoarbe prea mult calciu din alimente care ajunge pana la urma in urina unde formeaza fosfat de calciu sau pietre din oxalat de calciu
- Alte predispozitii asociate cu un risc crescut de pietre la rinichi (calculi renali) sunt: hiperparatiroidia , boli ale rinichiului cum ar fi acidoza renala tubulara sau predispozitii metabolice ca cistinuria sau hiperoxaluria
- Unele medicamente de asemenea pot favoriza aparitia pietrelor la rinichi (calculi renali). Acestea sunt: unele diuretice, antiacidele ce contin calciu cat si inhibitorul proteazelor, un medicament care se prescrie pentru tratarea infectiei HIV/SIDA
- Disfunctia congenitala a rinichiului care poate creste cantitatea de calciu pierduta prin urina, favorizand formarea pietrelor
- Tensiune arteriala mare ( hipertensiune )
- Inflamarea colonului ce cauzeaza diaree cronica, deshidratare si dezechilibru chimic ( colita ulceroasa )
- Deranjament intestinal care cauzeaza diareea cronica, deshidratarea si scaderea citratului ( boala Crohn )
- Inflamarea dureroasa a incheieturilor ( artrita )
- Infectii urinare (afecteaza buna functionare a rinichilor)

La inceput, calculii renali apar ca niste bucati mici de minerale aflate la nivelul rinichiului. Cand urina paraseste rinichiul poate angrena sau nu aceste conglomerate de minerale. Daca aceste conglomerate raman in rinichi mai mult timp, se unesc intre ele si formeaza un calcul de dimensiuni mai mari. Majoritatea calculilor parasesc rinichiul si traverseaza intreg tractul urinar atunci cand au dimensiuni suficient de mici, care sa permita eliminarea usoara din organism. In aceasta faza, nu este necesar nici un tratament. Pe de alta parte, "pietrele" de dimensiuni mai mari se pot bloca la nivelul ureterului. Ca urmare, pot apare simptome ca durerea. Ei pot impiedica scurgerea urinei de la nivelul rinichiului la vezica urinara prin ureter. De obicei, durerea se accentueaza intr-un interval de 15-60 minute ajungand sa fie constanta si de intensitate foarte mare.
 
Durerea scade in intensitate cand calculul este mobilizat si nu mai blocheaza ureterul. Durerea dispare atunci cand calculul este eliminat in vezica urinara. In majoritatea cazurilor, calculii de dimensiuni mari necesita tratament de specialitate. Cu cat calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei.
 
Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament. Atunci cand se formeaza calculi renali de mai multe ori in decurs de cativa ani, intervalul de timp intre formarea lor tinde sa fie din ce in ce mai redus. Nu se poate sti cine va avea un numar mai mare de calculi sau deloc.

Complicatiile litiazei renale pot fi:
- cresterea riscului pentru infectiile tractului urinar sau agravarea unei infectii preexistente;
- leziuni renale care pot conduce la insuficienta renala acuta daca calculul impiedica eliminarea urinii din rinichi; pentru majoritatea persoanelor ai caror rinichi sunt sanatosi, calculii nu produc leziuni semnificative, decat atunci cand acestia blocheaza complet caile urinare pentru cel putin 4 saptamani. Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi, persoanele care au deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal.

Care sunt simptomele litiazei renale:
De obicei manifestarea unei pietre la rinichi este extrem de dureroasa si a fost descrisa ca fiind mai dureroasa decat o nastere! Durerea incepe adesea brusc, atunci cand piatra se misca in tractul urinar cauzand iritatie si blocaj. Persoana in cauza simte o durere acuta in spate si in partea laterala a rinichiului bolnav sau in abdomenul inferior, care se poate intinde spre zona inghinala. Se mai poate semnala prezenta sangelui in urina, greata si/sau voma.

Cateodata pietrele nu produc nici un simptom. Dar in timpul perioadei de “liniste” ele pot creste, amenintand sa produca vatamari ireversibile functionarii rinichiului. Adesea insa daca o piatra nu este suficient de mare incat sa produca simptome majore, ea poate sa dea nastere la dureri difuze ce pot fi confundate cu dureri musculare sau intestinale.
 
Daca piatra este prea mare pentru a se elimina usor, durerea continua in timp ce muschii din peretele ureterului incearca sa impinga piatra in vezica urinara. Pacientul simte nevoia sa urineze mai des sau simte o arsura in timpul urinarii. La barbati durerea poate cobora pana la penis. Daca piatra este aproape de capatul inferior al ureterului, la intrarea in vezica, pacientul se va simti in permanenta ca si cum nu ar fi urinat complet.

Pietrele mici de 2 mm pot cauza multe simptome, in timp ce cele mari, cat o boaba de mazare, se pot elimina fara dureri. Daca aveti febra sau frisoane odata cu aceste simptome probabil ca e vorba de o infectie. Va trebui sa contactati medicul urolog de urgenta.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Date clientDatele dvs
În cursul înregistrării comenzii, noi colectăm de la clienţi o serie de date personale necesare atât livrării produselor..........detalii
Livrarea produselorLivrarea produselor
Produsele sunt expediate pe întreg teritoriul României prin Poşta Română - PrioriPost sau curierat rapid .........detalii
Cum platescCum plătesc?
Plata comenzilor dvs se efectuează ramburs în lei la ridicarea coletului la Oficiul Poştal dupa prezentarea....detalii
Continutul acestui site are un caracter informativ si nu se substituie diagnosticarilor si/sau recomandarilor medicale de specialitate. Toate produsele descrise pe acest site sunt suplimente alimentare si se elibereaza fara reteta. Cititi cu atentie prospectele care insotesc produsele comandate. Imalife.ro si reprezentatii ei nu sunt responsabili pentru administrarea neadecvata sau incorecta a produselor oferite.
S.C. Imavision Media&Development S.R.L. Brasov, cod fiscal, RO21184860, inregistrata la Registrul Comertului cu numarul J08/542/2007

ANPC Protectia Consumatorului |    Solutionarea litigiilor